„Cum Își Răzbună Soacra Necruțător Nora în Afacerea Generoasă!”

„Imediat, revocă-i toate drepturile și blochează-i accesul la conturile firmei!” – a ordonat soacra soțului meu. Nu-și dădea seama în ce firmă lucra – Revocă-i toate drepturile de conducere și blochează-i accesul la conturile firmei! – a spus Walentyna Pawłowna în fața biroului fiului ei. – Încă de astăzi. Nu are sens să mai menții această ființă parazitară în firma ta.

Artiom Sokołow stătea lângă ea, îmbrăcat într-un costum elegant, ținând telefonul în mână. Nici măcar nu încerca să facă pe nefericitul. Angajații care așteptau în fața sălii de conferințe și cei care stăteau lângă imprimantă au auzit fiecare cuvânt al mamei lui.

Bărbatul s-a întors în cele din urmă către Marina. – Marina, pune dosarul pe tejghea și du-te acasă – a spus el rece. – Cu Łanskim voi vorbi eu. Deocamdată, îți vor bloca accesul la documente, până nu faci mai multe daune. Marina stătea la trei pași de ei.

Într-o mână ținea un dosar de serviciu, iar în cealaltă o cană gri din bucătăria firmei. Walentyna Pawłowna nici măcar nu a observat insigna ei. Pentru ea, Marina a fost mereu doar soția fiului ei.

O femeie comodă, care se ocupa de documente când lui Artiom nu-i venea să o facă. – Până la urmă, suntem familie – a ridicat vocea soacra. – Și în familie, soția nu îi stă în cale soțului. Artiom este bărbat. El decide cine are acces la banii firmei.

În acel moment, ușa biroului președintelui s-a deschis. Din el a ieșit Ludmiła Siergiejewna, asistenta directorului, ținând un tablet în mână. S-a uitat în jurul coridorului, apoi a privit-o pe Marina. – Marina Jewgieniewna, vă așteaptă.

Igor Borisowicz ajunsese deja la întâlnire. Walentyna Pawłowna s-a îndreptat cu interes. Artiom Sokołow și-a încruntat sprâncenele. – Despre ce întâlnire vorbești? – a întrebat el.

Marina Jewgieniewna Sokołowa a pus cana pe tejghea și a aranjat mapa. – Mulțumesc, Ludmiła Siergiejewna. Mă duc acum. Artiom a început automat să o urmeze.

Asistenta i-a blocat imediat calea. – Artiom Wiktorowiczu, nu te văd pe lista participanților. – Sunt director comercial! – a răcnit bărbatul. – Și sunt soțul Marinei, în cazul în care ați uitat. Ludmiła Siergiejewna l-a privit calm. – Pe listă sunt doar funcțiile. Funcția dumneavoastră nu este acolo.

Marina s-a întors. – Artiom, nu mergi cu mine. Bărbatul s-a uitat la ea cu neîncredere. – Ce? – Și nu vei avea acces la conturile firmei, până nu se finalizează controlul privind ultimele tale contracte. Walentyna Pawłowna a izbucnit într-un râs disprețuitor. – Control?

Și tu cine te crezi, fetițo? Marina l-a privit direct în ochi. – Ca președinte al consiliului de administrație al firmei „Siewiernaja Linija”. Soacra a clipit timp de câteva secunde.

Apoi a izbucnit în râs zgomotos. – E o glumă proastă. S-a uitat la fiul ei, așteptând ca acesta să-și pună soția la punct. Dar Artiom a tăcut.

Privirea lui s-a îndreptat spre placa de pe ușa biroului președintelui. Timp de opt ani, o văzuse în fiecare zi. Numai că, dintr-un motiv oarecare, niciodată nu o citise cu adevărat. „Președinte: Marina Jewgieniewna Sokołowa” – Asta nu se poate – a spus el în cele din urmă. – Igor Borisowicz este avocatul firmei – a răspuns Marina. – Nu îmi va lua funcția la cererea mamei tale. – Nu mă compromite! – a șuierat Artiom.

Fața Marinei nici măcar nu s-a mișcat. – Tu te-ai compromis. Aducând-o aici pe mama ta și lăsând-o să-mi dea ordine în fața tuturor. După aceste cuvinte, a intrat în birou.

Ușa s-a închis. Pe coridor au rămas Artiom și Walentyna Pawłowna. Cu câteva minute înainte, femeia era sigură că cu un singur ordin va reuși să o elimine pe nuroră din propria ei firmă.

Nu știa doar un lucru. Această firmă nu a aparținut niciodată fiului ei. Marina și Artiom erau căsătoriți de opt ani.

În tot acest timp, Walentyna Pawłowna s-a comportat ca și cum Marina i-ar fi furat fiul. Nu striga în fiecare zi. O făcea mult mai subtil.

O propoziție la cină. O suspinătura semnificativă în hol. „Un sfat bun”. Un telefon pentru Artiom târziu în noapte. – Artiom al nostru este făcut pentru ceva mai mare – spunea ea în fața oaspeților. – Tu măcar încearcă să te ridici la nivelul lui.

Bărbatul nu va rezista mult timp alături de o femeie obișnuită. La început, Artiom doar râdea. – Așa este mama mea. Din vechea școală.

Cu timpul, însă, a început să-i repete cuvintele. Când Marina se certa cu el pe teme profesionale: – Tu te pricepi la acte. Eu mă pricep la oameni.

Când rămânea mai mult timp la birou: – Nu te preface că trebuie să fii și tu susținătorul familiei. Acasă ar trebui să fie cineva. Când Walentyna Pawłowna venea fără să anunțe: – Nu face scandal.

Mama este mai în vârstă, trebuie să simtă că este necesară. Marina nu a luptat mult timp. Nu pentru că era slabă.

Credea pur și simplu că soțul ei va înțelege într-o zi ce se întâmplă. În versiunea familială a evenimentelor, Artiom era fața firmei, viitorul proprietar și marele negociator. Iar Marina era femeia care se ocupa de acte pe la spatele lui.

Și Marina le permitea să creadă asta. Pentru că, o vreme, îi convenea. Până când Artiom a început să confunde aparențele cu realitatea. „Siewiernaja Linija” a fost înființată cu mulți ani înainte ca Marina să-l cunoască pe Artiom.

Firma a fost înființată de tatăl ei, Jewgienii Andrievici, împreună cu doi asociați. Mai târziu, asociații au renunțat la continuarea participării în afacere. Tatăl Marinei s-a retras.

Marina a devenit proprietara de drept a firmei. Nu s-a întâmplat asta ieri. Nu s-a întâmplat în timpul căsniciei.

Asta s-a întâmplat cu mult înainte de căsătoria lor. Mai mult, Marina nu era proprietară doar pe hârtie. De-a lungul anilor, a colaborat cu echipa.

Cunoștea stocul. Cunoștea furnizorii. Cunoștea clienții.

Era conștientă de toate punctele slabe ale contractelor. Știa foarte bine de care angajați firma nu ar putea funcționa timp de câteva ore. Artiom a venit mai târziu.

Walentyna Pawłowna atunci a rugat-o cu un zâmbet pe Marina: – Ajută-l pe fiul meu. Are un simț deosebit pentru afaceri. Un bărbat ar trebui să realizeze lucruri mărețe.

Marina l-a angajat pe Artiom ca director comercial. Nu pentru că îi era frică de el. Pur și simplu îl iubea.

Și avea încredere în el. În primele luni, Artiom a muncit cu adevărat din greu. Apoi a descoperit ceva important.

Marina l-a susținut întotdeauna. Verifica contractele. Corecta cifrele.

Rezolva problemele cu clienții. Iar când Artiom făcea o greșeală, în ultimul moment salva situația. Bărbatul a început astfel să creadă încet că are succes nu pentru că Marina îi repară greșelile.

Ci doar pentru că **el este atât de talentat.** În primăvara anului 2026, acest lucru a devenit deja riscant. Artiom promitea clienților reduceri pe care nimeni nu le-a aprobat. Încerca să efectueze plăți care necesitau semnătura Marinei.

Într-o zi, a adus și un bărbat recomandat de Walentyna Pawłowna. – Acesta este consultantul financiar al familiei noastre – a spus despre el. Marina s-a uitat la el. – Ce funcție are în firma noastră? Artiom a ridicat din umeri. – De acum înainte, mă va ajuta. – Nu avem o astfel de funcție. – Marino, nu face probleme din orice!

Femeia l-a privit pe Artiom pentru prima dată cu adevărat sever. – În compania noastră nu există „consilier familial”. Avem angajați, contracte și responsabilitate. Artiom s-a simțit jignit.

Walentyna Pawłowna a afirmat că nurorile se ridică mult prea sus. De aceea, pe 10 iunie dimineața, amândoi s-au prezentat în fața biroului președintelui. Artiom a informat anterior securitatea că Marina ar putea avea „probleme cu accesul la card”.

Iar mama lui l-a însoțit pentru a-i arăta nurorii, în cele din urmă, care este locul ei. Numai că în acea dimineață ceva s-a schimbat. Marina nu avea de gând să mai explice nimic.

În birou o aștepta Igor Borisowicz Łanski, avocatul companiei. – Ați auzit ce s-a întâmplat pe coridor? – a întrebat Marina. – Ultima parte – a confirmat bărbatul din cap. – E suficient. Marina a pus o mapă în fața lui. – Atunci să începem. În doar patruzeci de minute a făcut exact ceea ce Artiom și mama lui au încercat toată ziua să-i împiedice.

Accesul lui Artiom la conturile bancare ale companiei a fost temporar blocat. Tranzacțiile suspecte au fost trimise pentru verificare. Ultimele sale contracte au fost supuse unei analize detaliate.

Iar permisul Walentynai Pawłowna a fost revocat. Când Marina a părăsit mai târziu biroul, soacra ei încă stătea pe canapeaua pentru oaspeți. – Și? – s-a ridicat imediat. – Ai terminat deja joaca de-a șefa? Acum cheamă-l pe fiul meu și cere-i iertare!

Marina s-a ridicat în fața ei. – Doamnă Walentyna, vă rog să părăsiți acest birou. – Sunt mama lui Artiom! – Asta nu este locul dumneavoastră în această companie. Fața femeii s-a făcut roșie. – Fetiță nerecunoscătoare! Artiom s-a interpus între ele. – Marina, nu trebuia să faci asta în felul acesta. – Așa cum nu trebuia să-ți aduci mama aici dimineața. – Ea doar se îngrijorează pentru mine. – Atunci să se îngrijoreze acasă.

Teșa elimină nora din afaceri.

Marina a luat cardul de acces al Walentinei Pawłowna și l-a dat Ludmilei Siergiejewna. Soacra mai avea ceva de spus, dar lângă ea deja stătea un agent de securitate.

Nu a tras de ea. Nu a ridicat vocea. Pur și simplu i-a arătat direcția spre ieșire.

Și poate că acesta a fost cel mai mare umilință pentru ea. În aceeași seară, Walentyna Pawłowna și Artiom au vizitat apartamentul Marinei. Femeia a intrat înăuntru, ca și cum ar fi fost acasă.

A pus geanta pe masa din bucătărie. – Șezi. Trebuie să vorbim serios. Marina nici măcar nu s-a mișcat. – Dimineață am vorbit deja.

În întreaga companie. Artiom și-a turnat apă. – Nu o face pe mama mea dușman. Recunosc, a fost prea severă.

Însă în unele privințe are dreptate. Îți asumi cu siguranță prea multe. – Ce anume? – a întrebat Marina. – Poziția ta? Firma ta?

Sau poate banii tăi? – Din nou banii ăștia – a reacționat Artiom. – Vorbești de parcă aș fi un străin pentru tine! Marina l-a privit direct în ochi. – Dimineață tu vorbeai despre mine de parcă aș fi fost o persoană străină. Artiom a lovit cu palma masa. – Destul!

Sunt soțul tău de opt ani! Tot ce avem este comun! Marina a început să își scoată încet ceasul de argint de pe încheietura mâinii.

Același ceas pe care Artiom l-a numit acum câțiva ani „prea modest”. – Vom discuta despre afacerile comune separat – a spus ea cu o calmă răceală. – Apartamentul a fost al meu înainte de căsătorie. Firma îmi aparține. Munca mea este a mea.

Și de mâine tu vei avea acces la ea doar ca angajat. Artiom a rămas fără cuvinte. – Vrei să mă dai afară? – Tu ai scris că astăzi nu te întorci acasă. – Eram furios! – Și eu am încetat să mai fac pe placul tău, ca și cum totul ar fi fost în regulă. Walentyna Pawłowna s-a ridicat. – Și asta ar trebui să fie recunoștință?

După opt ani? Fiul meu ți-a dat o familie, un nume, oportunități! Marina a zâmbit pentru prima dată în seara aceea.

Grozav. – Artiom nu mi-a recunoscut poziția. Eu i-am acordat-o lui. În încăpere s-a lăsat liniștea. – Nu voi mai folosi numele lui ca pe o scuză pentru a tăcea.

A doua zi, Artiom nu s-a prezentat la birou ca de obicei. Cardul lui a deschis intrarea principală. Însă nu către departamentul financiar.

Nu era vorba despre conturile bancare. Și cu atât mai puțin despre biroul directorului. – Unde este Marina? – a întrebat-o pe Ludmiła. – La o întâlnire. – Te rog să-i spui să-mi restabilească accesul. Ludmiła a ridicat privirea. – Trebuie să depuneți o cerere scrisă. – Sunt soțul ei! – În sistem nu există o astfel de autorizație.

Partea următoare1 / 2